Mama, am iesit cu prietenii.
Am mers cu totii la o petrecere. Eram cu totii atat de veseli si bine-dispusi... si totusi mi-am adus aminte ce mi-ai spus: **SA NU BEAU ALCOOL**. Mi-ai cerut sa nu beau, stiind ca trebuie sa conduc masina la intoarcere, si atunci am baut doar un Sprite.

Am fost foarte mandra de mine, ca te-am ascultat. Cu drag mi-ai sugerat sa nu beau daca trebuie sa conduc, contrar a ceea ce-mi spun acum cu insistenta prietenii... Cred ca am facut alegerea corecta si sfatul tau a fost bun.

Cand s-a terminat petrecerea, am plecat cu totii, unii conducand desi bausera, fara a fi apti pentru asta.

Eu am intrat in masina, cu siguranta unei persoane care e in forma. Nu puteam sa-mi imaginez, mama, ca ma astepta... ceva... neasteptat!

Acum sunt aici, intinsa pe asfalt si aud un politist care spune: "baiatul care a provocat accidentul era beat".

Mama, vocea lui mi se pare atat de indepartata... Sangele meu e intins peste tot, si incerc din toate puterile mele sa nu plang.

Aud medicii care spun: **"Aceasta fata nu va supravietui".**

Sunt sigura ca baiatul care conducea cealalta masina nici macar nu-si putea imagina... in timp ce gonea cu viteza maxima...
El a decis sa bea si eu trebuie sa mor...

De ce oamenii fac toate acestea, mama? Stiind foarte bine ca pot distruge alte vieti?

Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt infipte toate odata. Spune-i surorii mele sa nu se sperie, spune-i tatalui sa fie tare.

Cineva trebuia sa-i spuna acelui baiat ca nu poate conduce masina dupa ce a baut.
Poate daca ai lui i-ar fi spus toate astea, eu acum n-as fi murit...

Respiratia mea incepe sa fie din ce in ce mai slaba, si incepe sa-mi fie frica.

Acestea sunt ultimele mele momente, si ma simt atat de... disperata...

Mi-ar fi placut sa pot sa te imbratisez, mama, in timp ce sunt intinsa aici pe asfalt, murind...
Mi-ar placea sa-ti spun ca te iubesc...

Te iubesc... adio.